18:47:16

Data si locul nasterii: 22 decembrie 1963, Gherla, Cluj;
Educatie: buna, foarte buna, 7 ani de acasa în principal, restul nu conteaza;
Cariera: fulminanta în media si protectia mediului;
Recunoastere: internationala;
Realizari: Honorius ; Silvius ; Maximus ; Eduard Gabriel

Silviu Prigoana
Reorganizare amânată – pierdere a cetăţeanului PDF Imprimare Email

Declaraţie Politică

Şedinţa din 13 septembrie 2011

Stimaţi colegi,
unul dintre principalele aspecte ale democratizării post-comuniste este dat de distribuţia atribuţiilor şi transferul de resurse pe orizontală, prin ,,separaţia puterilor în stat,, şi pe verticală, prin procesele de descentralizare.

Acest proces a avut menirea de a crea sisteme economice, politice şi sociale mai eficiente, dar şi cu un caracter ceva mai participativ. Din punct de vedere tehnic, termenii de „autonomie locală” şi „regionalizare” sunt incluşi în sfera conceptului mai larg de „descentralizare”, reprezentând diferite forme pe care descentralizarea le poate lua.

Noţiunea de „autonomie locală” se referă la capacitatea comunităţilor locale, în general la nivel de localitate, de a lua cele mai multe decizii care afectează direct viaţa comunităţii. Termenul de „regionalizare”, în contextul specific al României, se referă la crearea de regiuni administrative care să preia o parte din atribuţiile Guvernului central şi eventual din cele de la nivel judeţean....

Din punct de vedere al dezbaterii constituţionale se poate alege între păstrarea actualei structuri administrativ-teritoriale sau reorganizarea ei prin înlocuirea judeţelor cu regiuni în cadrul statului unitar descentralizat. Discuţia cu privire la raportul dintre nivelul de organizare central şi cel local a fost reintrodusă în perioada post-comunistă, în contextul democratizării societăţii româneşti.

Chiar dacă în 1992 au fost organizate pentru prima dată alegeri locale, până în anul 1998 România a rămas în mare măsură o ţară centralizată. Întrucât cea mai mare parte a bugetului era pre-alocată pe diferite linii de buget, în ciuda rulării unor sume din ce în ce mai consistente prin bugetul autorităţilor locale, autonomia practică şi capacitatea de decizie au rămas limitate. Spre deosebire de felul în care funcţionează instituţiile democraţiei reprezentative, în cazul discuţiei despre democraţia la nivel local nu au fost invocate în general probleme la nivel constituţional. Excepţie fac problematicile legate de regionalizare.

Dar termenul de „regionalizare” nu este clar definit în discuţia publică, iar raportul lui cu cel de „descentralizare” cu atât mai puţin. În general, discuţia despre regionalizare s-a purtat în termeni destul de radicali, fără a se lua în considerare faptul că între situaţia în care un stat este centralizat şi cea în care nivelul de organizare este unul federal există nenumărate situaţii intermediare.

Ultima reorganizare a fost realizată în anul 1968, iar în legea respectivă mai avem sintagme cu „Republica Socialistă România”. Regionalizarea după anumite modele este un lucru bun, înseamnă reducerea birocraţiei.

Populaţia se plânge că sunt prea mulţi funcţionari, când vine vorba să facem ceva cu adevărat se găsesc mulţi să critice. Acum avem 41 de Inspectorate de Poliţie Judeţene, dar vom avea 8. Asta nu înseamnă că va dispărea poliţia din Botoşani sau Caracal, ci că nu vor mai fi 41 de şefi. O regionalizare cu o capitală administrativă nu înseamnă că aceasta va primi mai mulţi bani sau că banii primiţi vor fi necuveniţi. Acest lucru se poate, însă, întâmpla acum, un bun exemplu fiind alocarea de fonduri din perioada Guvernului Tăriceanu. La sfârşitul anului 2008, prin Hotărâre de Guvern au fost desfiinţate consiliile consultative la nivelul regiunilor de dezvoltare. Ulterior, Municipiul Iaşi a primit 110 milioane euro ca centrul de dezvoltare, iar Bacău şi Suceava cumulat 22 milioane euro pentru că erau poli de dezvoltare.

Descentralizarea fiscală şi administrativă, aşa cum a fost întreprinsă în ţările post-comuniste nu s-a dovedit întotdeauna un succes. Acolo unde reformele administrative au mers mai repede decât cele politice prin oferirea de puteri discreţionare politicienilor locali, fără a crea însă şi instrumentele prin care aceştia să poată fi responsabilizaţi, efectele descentralizării au fost negative.

De altfel, în România post-comunist există nenumărate cazuri în care politicieni locali au devenit pentru anumite perioade satrapi locali, reuşind să controleze marea majoritate a numirilor importante la nivel local. Descentralizarea, cu sau fără regionalizare, nu creează în sine un nivel mai mare de responsabilizare şi eficienţă.

Mai ales în contextul unui stat în care instituţiile care urmăresc respectarea legii sunt slabe, tendinţele de formare a unei oligarhii locale pot duce la o scădere a calităţii democraţiei. Astfel, dezbaterea despre reforma constituţională trebuie să analizeze atât potenţialele efecte pozitive cât şi pe cele negative care pot apărea dintr-o descentralizare neechilibrată. Binefacerile unei astfel de concepţii nu pot fi aplicate deocamdată, principalul motiv dovedindu-se conservatorismul reprezentanţilor maghiarilor în Parlamentul României.

Ancoraţi într-un trecut tulbure, fără a înţelege avantajele competitive pe care le poate obţine România pentru cetăţenii săi, partenerii noştri de guvernare reuşesc să amâne un proiect ce putea accelera procesul implacabil de modernizare a statului.

Menţinerea graniţelor, la nivel mental în principal, ne obligă să perseverăm în a explica şi iar explica avantajele pe care un stat nou, modern, cu administraţie şi organizare orientate către eficienţă, le poate avea pentru cetăţeanul român, indiferent de etnia acestuia.

Vă mulţumesc.
Deputat PDL: PRIGOANĂ Silviu

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează