16:34:09

Data si locul nasterii: 22 decembrie 1963, Gherla, Cluj;
Educatie: buna, foarte buna, 7 ani de acasa în principal, restul nu conteaza;
Cariera: fulminanta în media si protectia mediului;
Recunoastere: internationala;
Realizari: Honorius ; Silvius ; Maximus ; Eduard Gabriel

Silviu Prigoana
Eradicarea sărăciei – problemă contemporană majoră PDF Imprimare Email

Declarație Politică

Şedinţa din 18 octombrie 2011

Stimaţi colegi,

Sărăcia este o problemă globală şi din ce în ce mai accentuată.

Cumva tradiţional este asociată cu locuri precum Africa Subsahariană, Asia şi America Latină, dar chiar şi în Europa milioane de oameni trăiesc în sărăcie.

Din cei 400 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene, 60 de milioane trăiesc la limita sărăciei iar 2,7 milioane nu au adăpost...

Studii recente arată că, la nivel global, 59% din populaţie trăieşte în ţări în care creşte inegalitatea, şi doar 5% în ţări în care inegalitatea scade. Chiar şi în ţările cele mai dezvoltate clivajele sociale se adâncesc, populaţia considerată la limita subzistenţei fiind din ce în ce mai numeroasă.

Oamenii de oriunde au dreptul de a trăi cu demnitate. Asta înseamnă că nimeni nu trebuie să fie lipsit de dreptul la adăpost, hrană, apă şi curăţenie, precum şi la educaţie şi servicii de sănătate. Nu trebuie, dar se întâmplă.

Nivelul de trai şi, implicit, standardul de viaţă din România continuă să fie printre cele mai scăzute din Europa. Costurile vieţii, ale traiului de zi cu zi, sunt mult mai mari decât cele din unele state din Uniunea Europeană, dar, salariile, veniturile, sunt destul de mici în comparaţie cu aceleaşi ţări din Uniune. 

Standardul de viată ne aruncă în coada Europei, după unii specialişti şi analişti, suntem săracii Europei: cea mai mică putere de cumpărare, cele mai mari cheltuieli in bugetul de familie pentru mâncare şi cele mai mici pentru sănătate şi obiecte personale.

Sărăcia este un fenomen multidimensional, caracterizat de componente care se condiţionează şi se consolidează reciproc. Definită ca suma lipsurilor de resurse necesare asigurării bunăstării, sărăcia include ansamblul elementelor de primă necesitate de natură materială (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă etc.), infrastructura de bază (apă, electricitate, mijloace de transport) şi socială.

Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viaţă considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivităţi date. Săracii sunt aceia care nu se bucură de un nivel minim de trai compatibil cu demnitatea umană. Sărăcia este privită ca incapacitatea individului de a-şi exercita drepturile politice, economice şi sociale.

Sărăcia se caracterizează nu numai prin lipsa resurselor monetare, dar şi prin ansamblul de lipsuri şi handicapuri care sunt cumulate în cursul unei traiectorii personale. Sărăcia este un fenomen cultural care tinde din ce în ce mai mult să se instaureze, un mecanism care exclude de la viaţa economică şi socială şi de la participarea în cadrul societăţii a unei părţi a populaţiei.

În condiţiile realizării scopurilor strategice stabilite ce vizează continuarea democratizării societăţii şi integrarea ei în spaţiul european, problema eradicării sărăciei implică cercetări şi analize obiective a vieţii cotidiene a populaţiei, bunăstării acesteia, nivelului de trai  şi a calităţii vieţii în ansamblu, accentul deplasându-se în mare măsură de la colectivitate la individ, deoarece bunăstarea socială este suma bunăstărilor individuale. 

 Analizînd multitudinea factorilor şi cauzelor acesteia se impune revizuirea priorităţilor strategice printr-o complexitate de politici ce include totalitatea domeniilor de activitate umană ţinând cont nu doar de determinanţii economici, dar şi cei noneconomici (psihologici, sociali, morali, etc.). Existenţa unor cercuri vicioase ale inegalităţilor economice,  cauzate de imperfecţiuni ale economiei de piaţă (creşterea preţurilor, repartizarea neuniformă a efectelor inflaţiei) şi schimbări în formarea veniturilor populaţiei (extinderii economiei gri, impozitarea accentuată a segmentului sărac, adâncirea inegalităţilor zonale, ineficienţa sistemului protecţiei sociale) sunt factori care au amplificat sărăcia. 

De aceea dragi colegi opinez că direcţiile de acţiune care se impun avute în vedere trebuie să nu se reducă în nici un fel la suportul social al persoanelor aflate în starea de sărăcie, ci trebuie să conţină posibilităţi de acţiune asupra factorilor generatori. Cu alte cuvinte, eliminând cauzele ne protejăm de efectul nedorit al regresului social.

 

Vă mulţumesc.

Deputat PDL: PRIGOANĂ Silviu


 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează