16:39:28

Data si locul nasterii: 22 decembrie 1963, Gherla, Cluj;
Educatie: buna, foarte buna, 7 ani de acasa în principal, restul nu conteaza;
Cariera: fulminanta în media si protectia mediului;
Recunoastere: internationala;
Realizari: Honorius ; Silvius ; Maximus ; Eduard Gabriel

Silviu Prigoana
Dezrobirea ţiganilor – 155 de ani PDF Imprimare Email

Declaraţie Politică

Şedinţa din 8 februarie 2011

Marcăm astăzi, 8 februarie 2011, 155 de ani de la actul domnesc prin care Barbu Ştirbei desfiinţa robia în Ţara Românească.
În anul 1837, la numai 20 de ani, Mihail Kogălniceanu scria la Berlin, în limba germană şi franceză, prima lucrare despre ţiganii din România, cerând dezrobirea lor, achiesând, în acest mod, la curentul general european.

Ulterior, în programul progresist al Revoluţiei din 1848 se cerea dezrobirea ţiganilor. Ioasafat Snagoveanul, arhimandritul, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea ţiganilor, dimpreună cu Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Ţara Românească.

Înfrângerea Revoluţiei din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a ţiganilor, însă, după aproape 8 ani, la 8 februarie 1856 a fost adoptată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti“. Este desfiinţată robia ţiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare dezrobit. Legiuirea prevedea ca ţiganii să se statornicească, iar nomazii să se aşeze în satele unde doresc, cu obligaţia de a avea locuinţe şi gospodării proprii.

Robii eliberaţi nu au beneficiat în anii imediat următori şi de măsuri de împroprietărire cu pământ, majoritatea ajungând să se confrunte cu situaţii materiale extrem de dificile, fiind obligaţi să se întoarcă benevol pe moşiile foştilor stăpâni. Autorităţile nu au reuşit să realizeze, cum era prevăzut, sedentarizarea şi transformarea majorităţii robilor eliberaţi în agricultori. Aceştia au continuat să practice meşteşugurile tradiţionale, fie integrându-se în comunităţile săteşti, fie păstrându-şi modul de viaţă nomad.

Legiferarea dezrobirii ţiganilor nu a condus la schimbarea fundamentală a statutului acestora în societate. Din punct de vedere cultural şi social, ţiganii au continuat să fie consideraţi o subcultură, un grup social exclus. Mentalul colectiv faţă de ţigani a constituit stereotipul negativ, care a dus la proliferarea manifestărilor rasiste, culminând cu holocaustul din perioada celui de-al doilea război mondial, prin deportările în Transnistria.

Regimul comunist care s-a instaurat dupa al doilea razboi mondial duce o politica de asimilare, iar ţiganii îşi pierd statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitare, romii sunt discriminaţi în continuare, primind locuinţe la marginea localităţilor şi slujbe de mică importanţă.
Astăzi, în România există - într-o oarecare măsură - tendinţe de  discriminare faţă de ţigani sau, mai corect, faţă de comportamente asociate unor membri ai etniei. De asemenea se constată că venitul mediu pe persoană este sub cel al societăţii în general şi speranţa de viaţă este cu circa 10 ani mai mică.

Totuşi, reprezentanţi ai comunităţii de ţigani fac paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvântului, ca membri ai societăţii româneşti şi nu ca grup doar tolerat. Integrarea aduce, însa, pericolul asimilării. Multe organizaţii reprezentative au sesizat acest lucru, astfel încât programele de promovare a culturii şi limbii romani au căpătat o importanţă egală cu cele prin care se urmareşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi economice.


Vă mulţumesc.
Deputat PDL: PRIGOANĂ Silviu

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează